Am ales acest titlu de manea, pentru ca mi-am propus sa scriu mai ales despre politica care (sic!) se face la Braila. Aici, scena politica este un singeros cimp de lupta intre “manelisti”, “muzicanti cu urechea de tabla” si citiva oameni care chiar vor sa fie mai bine, dincolo de timpitul slogan “sa traiti bine”!
Sa revenim la “Mor dusmanii mei” si sa spunem ca, daca, Doamne fereste!, ar muri, Braila ar fi cu mult mai putin populata! Chiar si in aceste conditii, ii anunt pe toti ca am prosoape la pret redus si ca sint dispus sa fac toxinfectie alimentara la fiecare pomana, in conditiile in care as renunta la sushi de pe sfircurile unei thailandeze pentru a alege boabele de fasole de pe pieptul rece al unui dusman pregatit sa mearga acolo unde ii e locul!
Trecind peste textul optimist (ca imi mor toti dusmanii) asezonat cu dorinta arzatoare ca in chinuri ar fi cu mult mai bine, e util (pentru ei) de stiut ca daca ei nu mor, macar textele mele si initiativele mele si dorintele mele sa le faca inima putin mai slaba, pancreasul mai nerabdator sa dea pe afara si ochii degraba sa iasa din orbite. Macar o secunda daca le fura scrisul meu, Braila va fi mai aproape cu acel ciob de timp de ziua in care va gindi cu capul de pe umeri!
